Draga mea

Doar noi, și norii, ne adânceam în timp

Plecați eram, de-atât amar de vreme..

Vântul ne mângâia, din când în când

Cu arma-n mâini, sufletu-n mine geme.

Și pașii ne petrec, departe-n zarea neagră

Iar fumul ne înțeapă, iar ochii azi ne plâng.

Când casa ce-am lăsat-o, e-o amintire vagă

Aș vrea să uit războiul, dar doar din dinți eu strâng!

Mărșăluim în rând, mărșăluim cu toții

Si fiecare-n parte, poartă cu el un dor..

Mărșăluim macabru, zâmbind în față morții

Aș vrea să o mai văd, înainte să mor!

Dormim sub ceul liber, cu Luna felinar

Pleoapele mi se-nchid, și-adorm în visul meu..

Pe buzele-ți adorm, și-n suflet ți-s hoinar,

Și dulce îmi șoptești, ”cu tine sunt mereu”.

Dar strigăt de durere, de mine se și sparge

Cum undele se sparg, de malul de cristal

Și văd un camarad, cum pe altul îl trage

Și moartea își încheie, întâiul dulce val!

Plouă cu ramuri rupte, de plumbii rătăciți.

Iar Dumnezeu se scaldă, în râuri de-amintiri..

Plângem poate în minte.. Nu  mai suntem uimiți

Căci am uitat cu toții, de rugi și de slujiri!

Un clopot bate-n ceruri, și bate-a moarte crudă

Eu nu mai știu de frică, ci simt în mine-un bine..

Aud departe toaca, aud cum bate surdă..

Și știu că amandouă, bătut-au pentru mine!

Căzând sărut pământul, în palme eu strâng iarba,

Mi-e dor de chipul tău. Tu poate mai uitat..

Și-acum departe mor.. of Doamne, luam-ar naiba!

Tu să rămâi cu bine.. pe veci eu sunt plecat..