Ploaia

Un nor bătrân se târâie agale,
Se poartă-n cer, lăsând dâre de scrum..
Ieri era unul, ce îl vedeam în zare
Astăzi sunt mii, împreunaţi în fum.

Văzut-am soare palid, fricos şi cocoşat,
Acaparat de griji, pentru ziua ce vine.
Şi stat-a lângă noi, pân’ ce-apoi a plecat.
Dar l-am privit adânc, dorind să-l ţin în mine..

Iar vântul de cristal, de păru-mi se agaţă
Căci m-a găsit pribeag, niciunde călător..
Şi-n vocea lui aud, căci gândul mi-l învaţă,
„Aici eu sunt etern, tu doar un muritor! ”

Şi-n dans nebun mă prind cu văzduhul de apă,
Picioarele-mi sunt aripi, aripile nu-mi sânt
Tunetele uscate, din sufletu-mi se-adapă..
Şi-n mine-şi găsesc ura, durerea lăcrimând!

Azi plângem împreună, nenorocit şi zeu..
Tu- plină ploaie sfântă, ce-antâie născând viaţă!
Vis visat în uitare, îţi sunt alături eu.
Căci totul este gata şi-o să murim în ceaţă!

Tu, mă vei topi în Tine..
Eu, în min’ Te-adun cu trudă..
Iar când ne-or căuta mâine..
Găsiv-or ei nicio urmă..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s