Prin penele de noapte
Văzduhul se-ntrertaie,
Şi se desparte-n şoapte
A durerii văpaie.
Şi-n ochii de prăpastie, avânt florii de mac
Se strânge, se-ncovoaie, al lumii pui de drac.
Colindă peste apă
În cer se pierde-uşor,
Şi către noi el cată
Al morţii sfânt amor!
Cărunt îi el la minte, fiori adună-n glas
A timpului veche mână, a lipsit-o de ceas!
Mereu priveşte sfârcuri
Pierite prea devreme..
Şi când se coc în smârcuri
Pofta-i începe-a geme.
Cu ciocu-i de oţel,ce se preface-n aur
Hulpav, nebun în ropot. Mănâncă! – pui balaur!
Din zboru-i infernal
Întinde spre morminte,
Şi din stăpân, hamal
Preschimbă din cuvinte!
S-antins spre sear’ urâtul, cătând să scurme-n mine
Şi foc a dat la tot, lumânărele mici şi vii petale fine..
Condamnat la prietenie! 