Şi-şi închină singuratec,
Fruntea lui de abanos.
Cel din urmă.. cel molatec
Singurul ce s-a întors.
Fost-a el pribeag pe mare,
Fost-a dus spre veşnicie.
Dar, în lipsă de uitare
Toar-iubire-n avuţie!
Şi-i sărac, precum e cerul.
Păcătos ca Dumnezeu..
Mă salută cu arcanul,
El- omul ce n-am fost eu!
