Clinchet de război (IV)

Iar Soarele, din podul pleoapei mele, azi muşcă cu nesaţ
Şi visele-mi pribege, se-ascund în mintea-mi moartă,
Au vieţuit odată, prin Noi. Azi sunt ospăţ..
Doar diavolii le fură, batjocorind în ele, din altar pân’ la poartă.

Nălucă-i amintirea, de ea mereu, departe-mi sunt..
Din buzunarul scurtei, scot Timpul de nisip, ce curge îndărăt.
Şi-mi petrec ochii goi, în cerul făr’de fund,
Căci nu mi-ai scris nici ieri, nici azi.. şi mâine mă îmbăt..

Dar vine-n fund de ape, lumina către mine,
E Dumnezeu desculţ, candelă fumurie..
Apoi, mă duc cu El.. Tu prieten drag, să îmi rămâi cu bine..
N-ai unde să-mi mai scrii.. să-mi scrii.. femeie..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s