În crude depărtări, plecat-au ei cu toţii
Pe frontul de pământ, pierdut, rămas-am eu,
Şi-acum aştept, cărunt, să mă plec morţii
Căci tu, iubita-mi de zăpadă, nu crezi în Dumnezeu!
Vin dintre stele, îngeri, dansând cu păcătoase,
Eu îi privesc în voie, ţigar-apoi mi-aprind..
Şi-n fumul de tămâie, citesc cin’ mă uitase..
Prima eşti tu, femeie.. Cu Diavolul zâmbind!
Şi poate că în patu-mi, adus tu l-ai pe el,
Primitu-la mătasea, beată de-a ta beţie..
Dar din războiul rânced, eu astazi încă sper,
Si-ncă mă rog la Domnul, să-mi scrii.. să-mi scrii, femeie..
Condamnat la prietenie! 