Clinchet de război (II)

O gaură de foc în marea de albastru,

O luntre către timp şi cei plecaţi pe veacuri,

O zi în care mi-ating obrazul aspru,

Un cântec de metal aud, de lut.. iatacuri.

 

Şi pleoapele-mi de lup, descleaştă încleştarea,

A somnului de veci, ce bântuit-ma mut..

Singur trezit în lume, nu Le mai simt chemarea.

Doar cicatrici în piept, ce Tu mi le-ai făcut!

 

Aş vrea un rând primit, pe-o coală de mătase..

Pe inima zdrelită, s-o pun.. să mă mângâie.

Să-mi spui că mă aştepţi, cu buzele-ţi frumoase.

Să-mi scrii din când în când, să-mi scrii.. femeie..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s