O gaură de foc în marea de albastru,
O luntre către timp şi cei plecaţi pe veacuri,
O zi în care mi-ating obrazul aspru,
Un cântec de metal aud, de lut.. iatacuri.
Şi pleoapele-mi de lup, descleaştă încleştarea,
A somnului de veci, ce bântuit-ma mut..
Singur trezit în lume, nu Le mai simt chemarea.
Doar cicatrici în piept, ce Tu mi le-ai făcut!
Aş vrea un rând primit, pe-o coală de mătase..
Pe inima zdrelită, s-o pun.. să mă mângâie.
Să-mi spui că mă aştepţi, cu buzele-ţi frumoase.
Să-mi scrii din când în când, să-mi scrii.. femeie..
Condamnat la prietenie! 