Corb de soare

Din ochi ce par, cuvinte rătăcite,

Vezi timp ce vine, uşor, tărăgănat,

Şi curge-n val, ca apele sfinţite..

S-a dus.. veni.. şi deveni vânat!

 

Pe lămpile bătrâne, de gânduri fumurii

Scrise stau în neştire, lăsate ele-n noapte..

Vise suave, cu vene stacojii,

Şi în lumina albă, culcatu-s-au la moarte!

 

Un corb albastru, pe cerul fumuriu

Se lasă păgubaş, zburand iar spre uitare.

De-acol’ scăpase ieri, fugise din pustiu..

Şi-acol’ gândeşte azi – „nu e loc de scăpare” !

 

E singur singurel, un mugur nerodit

Rătăcit în lumina ce pare nesfârşită..

Dar negru fu odată.. acum mereu robit,

Şi hrana-i este „verde”, inima obosită!

 

Trec norii peste dânsul, şi frig de anii noi.

Au fost şi clipe albe, în Rai el a zburat..

S-a dus din aripi cântul, veni-va pe la voi,

Căci moartea naşte viaţă.. Sufletul tulburat!

 

S-a dus.. S-a dus cu vântul,

Şi apele, şi Luna cea mireasă..

Dar numai noi, corbul şi El- Cuvântul..

Rămânem morţi aevia, goi şi făr’ de casă..

 

 

 

Imagine

Un gând despre „Corb de soare”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s