Sfânt şi muritor

Dumnezeu pieziş la suflet
Să Te-ngâni cu mine-n soartă..
Să strigăm al rănii muget,
Să sorbim ziua cea dreaptă.

Jurat-am în chip de Soare
Căci muri-vom amândoi..
Acum, Te pierzi în uitare,
Tu eşti viaţă, eu strigoi..

Şi când naştere Ţi-am dat,
Spre-a mă naşte mai pe urmă!
PusuŢi-am şi vis uitat..
Ce în mine încă scurmă!

Şi-Ţi citeam Biblii.. o mie.
Dumnezeu – Tu, cel dintâi!
Despre Moartea ce-o să vie,
Şi-un salcâm la căpătâi..

Lângă banca cea de Timp,
De un fulger spintecat..
Ne-am fi-ntins spre cer privind,
Negrul neîntunecat!

Dar Tu, Dumnezeu, bătrâne,
Stai în jilţul de stejar
Şi, Te-adăpi cu rugi meschine,
În lumini de felinar..

Şi mă laşi în voia Morţii,
Ce la poartă o să-mi bată
Dară uiţi, de cursul Sorţii,
Rea, goală şi neschimbată!

Şi să ştii Tu Doamne, Sfântul,
Că nu mergem pe poteci..
Şi de moare credinciosul,
Eşti ca spuma mării reci!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s