Zorii serii

 

Din depărtări pustii, cu vântul lung alături

Cu paşii arşi, în colb fierbinte lasă,

Urme adânci, şi-albeaţă-n flori şi muguri

Şi-orbecăieşte-aşa, departe de-a sa casă.

 

Prin câmp de foc, izvor rece îi este

Şi-n caldul alb, miraj născut-ai mintea,

Că nu e singur… ca e într-o poveste

Şi că Iisus îi pune, şi-acum pe masă lintea!

 

Covor de nea, picioar’le-i arse gustă

Când totul e nimic, iar golul nu-i destul,

Soarele azi, dâmb de suflet îi mustră

Fi-va-mai el oare, ca altă dat’ sătul ?

 

Şi-l crede-acolo, el , pe Dumnezeu

Dar El e dus, şi dus va fi-n vecie,

Aşa cum stelele de aur, apun, în zori mereu

Aşa cum slujbele bătrâne dusu-mi-s-au şi mie.

 

Şi cade el, şi El, şi eu, îmbrăţişand Pământul

Cade şi Luna, şi cu cerul, cad aştri peste noi,

Iar în văzduh, mai aleargă doar gândul,

Că-n zorii serii veni-vei înapoi…

10 gânduri despre „Zorii serii”

  1. N-am mai citit poeme, de o vesnicie. Imi dau seama ca pierd mult. Imi place ce ai scris, cum ai scris, iar zorii serii sunt la fel de placuti ca zorii zilei.
    Numai bine!

  2. Momentul ivirii zorilor se poate confunda, până la un punct, cu al căderii umbrelor serii…există ceve originar în acel albastru diluat,ceva nou și aducător de speranță. Roșul apusului și rozul zorilor au, într-un anumit punct, aceeași nuanță. Foarte frumos ai scris, te felicit, Iulian!

  3. O antiteza ca o paralela ! O joaca de cuvinte transformata in sublimul cuvintului! Zori de seara care magic deseneaza prin slova sinele, astrii sau stelele… Excelenta scriitura, Iulian!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s