Să curgi în cer..

Lumea se rupe şi se scufundă-n cer

Sângele ei năpraznic şiroieşte

Diavolii au la cină.. suflet de înger

Iar Dumnezeu cu biciul mă plezneşte.

 

Căzut-am crud, necopt, fără de vreme

Venit-au ciori, supt-au adânc din mine,

Durerea curge, aerul singur geme

Şi în nisip, văd trei boabe de grâne.

 

Văd popi nebuni, batjocorind fecioare

Biserici se-afundă în păcat,

Îmi ridc ochii, şi-ntreb eu : De ce oare ?

De ce acum, cu toţii m-au uitat ?

 

Trec zile, luni şi ani

Poate trec clipe fără de simţire

Şi vad în faţa-mi gloata de profani

Şi-aş vrea să sorb o rouă de uimire.

 

Îmi caut sufletul să simt cum moartea vine

Dar nu găsesc decat un ciot din el,

Aş vrea să pot zbura grăbit spre Tine

Dar aripi n-am, sunt puse în cuier.

 

Cutremur de durere fruntea-mi pală încearcă

Sânge din nasu-mi zgâriat pogoară

Şi cel fără de ochi m-aşează-n barcă

Picioarele de gât legatu-mi-aţi cu sfoară.

 

Prinsu-ma noaptea de-al spatelui catâr

Cu ochii roşii… sânge-al lumii murinde

Tăiatu-mi-aţi limba cu un satâr,

Nu mai aştept nimic, nimic nu mă surprinde.

 

Iar voi ce astăzi încă sunteţi, umblând

Numele să-mi uitaţi a spune şi a scrie

Să ştiţi că eu am fost decât un rând..

O pată pe-o hârtie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s