Întuneric

Şi crin cu crin în crâng acum se-adună

Se pierd în mâlul aerului greu

Clopotul vechi, în cer, el încă sună

Şi simt în vene-mi rădăcinile mereu.

 

Capătă plumb. Cu sângele-mi sudează

Capătă viaţă, gura-mi sângerează

Şi-un pocnet lung, de bici acum răsună

Vine din spate, a lui prea grea furtună.

 

Pierdutu-ma o dată, demult.. nu ştiu nici eu

Dar pe negreală-mi pune alba urmă,

Îmi bate cuie! Ciocan.. şi-un copârşeu.

Din noapte, focul iute scurmă…

 

Acum, strâns mă îmbrăţişează

Iar viaţa-mi lin, dar rece înserează…

2 gânduri despre „Întuneric”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s