Cer Doamne.. Ţie-Ţi cer…

Şi crâncen către Tine acum eu strig

Strig Doamne. Şi vreau să mă ucizi.

Şi vreau să simt uşor al Morţii frig.

Să-l simt.. Şi ochii să-mi închizi.

 

Să-mi strângi gâtlejul, astăzi făr’ de folos

Să îmi scoţi ochii şi limba să îmi scoţi,

Să mă plezneşti cu biciul acum ros..

Să mă omori, să-mi cânte nişte popi…

 

Dădu-mi-ai har, să stric tot ce ating

Să zgârii feţe şi inimi să înţep.

Dădu-mi-ai vorbe. Glas plin de venin.

Şi minte să ucid. Şi-o fac încet.. încet..

 

Mi-ai pus în ochi bucăţi de sticlă spartă

Din geamul a lui Tău altar

Drept strajă la a Iadului Poartă

Pusu-m-ai Tu, să sorb din al Morţii amar..

 

Şi şfichi de foc în cap să-mi dăruieşti

Şi spatele cu jar Tu să mi-l scrii.

E prea puţin. Iulian, tu o răneşti,

Şi o să mori fără măcar să ştii

Căci corbul negru, vreme fără milă

Te priveşte, te scuipă… De tine îi e silă…

Un gând despre „Cer Doamne.. Ţie-Ţi cer…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s