Şi crâncen către Tine acum eu strig
Strig Doamne. Şi vreau să mă ucizi.
Şi vreau să simt uşor al Morţii frig.
Să-l simt.. Şi ochii să-mi închizi.
Să-mi strângi gâtlejul, astăzi făr’ de folos
Să îmi scoţi ochii şi limba să îmi scoţi,
Să mă plezneşti cu biciul acum ros..
Să mă omori, să-mi cânte nişte popi…
Dădu-mi-ai har, să stric tot ce ating
Să zgârii feţe şi inimi să înţep.
Dădu-mi-ai vorbe. Glas plin de venin.
Şi minte să ucid. Şi-o fac încet.. încet..
Mi-ai pus în ochi bucăţi de sticlă spartă
Din geamul a lui Tău altar
Drept strajă la a Iadului Poartă
Pusu-m-ai Tu, să sorb din al Morţii amar..
Şi şfichi de foc în cap să-mi dăruieşti
Şi spatele cu jar Tu să mi-l scrii.
E prea puţin. Iulian, tu o răneşti,
Şi o să mori fără măcar să ştii
Căci corbul negru, vreme fără milă
Te priveşte, te scuipă… De tine îi e silă…
Condamnat la prietenie! 
Un gând despre „Cer Doamne.. Ţie-Ţi cer…”