Bucăţi de celuloză

Imagine

Îmi aşez slova pe-o hârtie goală

Şi-o văd, o simt alunecând uşor

E albă, ca împietrita iarnă

E rece, şi simt în piept un gol…

 

Las urme, de parcă scriu pe piele

Cu unghiile-mi lungi crescute

Literele-ncet apar şi ele

Greşelile… vrute, nevrute.

 

Mă vrut-am zeu pe foaia mea

Mă vrut-am strâns în braţe,

Să strălucesc precum o stea

Dar simt dureri în maţe.

 

Simt vânt ce-mi şuieră agale

Simt nori ce-mi spun poveşti

SimŢi-mă-vei mereu în cale…

Eu simt că mă iubeşti!

 

Şi fum în juru-mi se aşterne,

Şi mă cuprinde-ncet încet..

Şi-Ţi aud şoaptele eterne,

’Ţi-aud sufletul de poet.

 

Las păru-n vânt să-mi fluture

Foaia departe să o ducă

Las frigul să mă scuture..

Ţin buzele-mi ce Te sărută.

 

Acum literele fug de mine

Să le văd iar, mă chinuiesc..

Dar toate-n stol, zboară spre Tine

Şi îţi şoptesc un Te iubesc!

6 gânduri despre „Bucăţi de celuloză”

    1. Multumesc mult pentru apreciere! Multumesc pentru ca gusti din literele mele! Si in cele din urma, ce ar mai fi sufletul fara a lui poezie, fara cuvinte, fara ele… sufletul ar fi mort! O zi frumoasa cu mireasma de poem! 🙂

      1. Visarea e o poarta spre nemurire. O legatura intre doua lumi. Doua lumi? Poate sunt mai multe, dar fara visare nu ar exista niciuna, totul ar fi nimic si in nimic ne-am naste, neavand alta soarta, decat o condamnare la nimicnicie. Cu multa placere. O seara frumoasa! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s