Îmi aşez slova pe-o hârtie goală
Şi-o văd, o simt alunecând uşor
E albă, ca împietrita iarnă
E rece, şi simt în piept un gol…
Las urme, de parcă scriu pe piele
Cu unghiile-mi lungi crescute
Literele-ncet apar şi ele
Greşelile… vrute, nevrute.
Mă vrut-am zeu pe foaia mea
Mă vrut-am strâns în braţe,
Să strălucesc precum o stea
Dar simt dureri în maţe.
Simt vânt ce-mi şuieră agale
Simt nori ce-mi spun poveşti
SimŢi-mă-vei mereu în cale…
Eu simt că mă iubeşti!
Şi fum în juru-mi se aşterne,
Şi mă cuprinde-ncet încet..
Şi-Ţi aud şoaptele eterne,
’Ţi-aud sufletul de poet.
Las păru-n vânt să-mi fluture
Foaia departe să o ducă
Las frigul să mă scuture..
Ţin buzele-mi ce Te sărută.
Acum literele fug de mine
Să le văd iar, mă chinuiesc..
Dar toate-n stol, zboară spre Tine
Şi îţi şoptesc un Te iubesc!
Condamnat la prietenie! 
Impresionant !
Frumos, tare frumos ! ★
Mulţumesc din tot sufletul! Şi totodată mulţumesc căci ai oferit o părticică din timpul tău literelor mele! O seara frumoasă! 🙂
„Şi-Ţi aud şoaptele eterne,
’Ţi-aud sufletul de poet.” aaah, iubesc asta xD ❤
Multumesc mult pentru apreciere! Multumesc pentru ca gusti din literele mele! Si in cele din urma, ce ar mai fi sufletul fara a lui poezie, fara cuvinte, fara ele… sufletul ar fi mort! O zi frumoasa cu mireasma de poem! 🙂
Tu..imi amintesti de ce sunt asa visatoare xD
Multumesc ca impartasesti aceasta mireasma de poem! O zi buna! ❤
Visarea e o poarta spre nemurire. O legatura intre doua lumi. Doua lumi? Poate sunt mai multe, dar fara visare nu ar exista niciuna, totul ar fi nimic si in nimic ne-am naste, neavand alta soarta, decat o condamnare la nimicnicie. Cu multa placere. O seara frumoasa! 🙂